Ce sunt Iudeea și Samaria și de unde vine denumirea „Cisiordania” (West Bank)?

Iudeea și Samaria e numele antic al dealurilor numite de presă Cisiordania, o etichetă din stăpânirea iordaniană. Istorie, zonele Oslo și de ce contează numele.

Pe scurt

  1. Iudeea și Samaria este numele biblic și din perioada Mandatului britanic al podișului pe care majoritatea presei internaționale îl numește Cisiordania (West Bank) (ADL).
  2. Iordania a anexat zona pe 24 aprilie 1950, iar Marea Britanie și Pakistanul sunt statele menționate de obicei ca recunoscând anexarea. Israelul administrează zona din războiul din 1967 (Jewish Virtual Library).
  3. Linia Verde din 1949 este o linie de demarcație de armistițiu, nu o graniță politică finală (Acordul de armistițiu dintre Israel și Iordania; ADL).
  4. Potrivit acordului Oslo II, Zona C, aproximativ 60 la sută din teritoriu, rămâne sub control civil și de securitate israelian (Washington Institute; Acordul interimar din 1995).

Două nume, o singură fâșie de podiș între câmpia de coastă a Israelului și râul Iordan. Iudeea și Samaria este numele ebraic și biblic, Yehuda ve-Shomron în limbajul oficial israelian, pentru dealurile de la est de linia de armistițiu din 1949. Majoritatea redacțiilor internaționale spun Cisiordania (West Bank). Etichetele acoperă în mare parte același teritoriu. Nu spun aceeași poveste. Un nume are mii de ani. Celălalt datează din 1948. Acest site spune Iudeea și Samaria și menționează Cisiordania atunci când o sursă folosește acest termen.

Geografie

Iudeea este podișul sudic, cu centrul istoric la Hebron și cu Betleemul și blocul Etzion între Hebron și Ierusalim. Samaria este podișul nordic, incluzând Nablus, Jenin și orașele de pe marginea vestică spre Tulkarm și Qalqilya. Ierusalimul se află între cele două, iar Valea Iordanului formează versantul estic spre râu. Anti-Defamation League consemnează că podișurile sunt cunoscute drept Iudeea și Samaria din Antichitate și că numele au rămas în uz curent până în perioada Mandatului britanic. CIA World Factbook, așa cum l-a compilat Jewish Virtual Library, indică o suprafață totală de aproximativ 5.860 de kilometri pătrați, inclusiv proeminența Latrun și sfertul nord-vestic al Mării Moarte, și tratează Ierusalimul de Est ca pe o chestiune statistică separată, chiar și atunci când se află pe aceeași hartă.

Marginea vestică este linia de armistițiu israeliano-iordaniană din 1949, Linia Verde. ADL o descrie drept linia de demarcație trasată după războiul din 1948, numită după cerneala verde de pe hărți. Nu este o graniță stabilită prin tratat. Acordul general de armistițiu dintre Israel și Iordania, semnat la Rodos pe 3 aprilie 1949, o spune chiar el: nicio prevedere nu va prejudicia în vreun fel drepturile, revendicările și pozițiile vreuneia dintre părți în soluționarea pașnică finală a chestiunii Palestinei, prevederile fiind dictate exclusiv de considerente militare. Liniile de demarcație au fost convenite fără a prejudicia viitoarele reglementări teritoriale sau linii de frontieră. O linie de încetare a focului. Nu o graniță internațională convenită. Oricine o numește granița Israelului trebuie să explice de ce acordul care a trasat-o spune altceva.

Pe scurt, istoria

Iudeea și Samaria sunt nume ale unor regate antice și străbat Biblia ebraică. West Bank („Malul de Vest”, în română Cisiordania) este o creație geografică de la mijlocul secolului al XX-lea: malul râului aflat la vest de regatul hașemit, după ce Legiunea Arabă a Transiordaniei a ocupat podișul în războiul din 1948. Nota etimologică a CIA Factbook spune că denumirea se referă la teritoriul pe care Iordania l-a deținut și administrat după 1948, de cealaltă parte a râului față de Iordania propriu-zisă. CAMERA notează că denumirile englezești Judea și Samaria erau în uz curent, inclusiv de către oficialii britanici din perioada Mandatului, până când stăpânirea iordaniană a introdus „West Bank” și că vorbitorii de ebraică spun și astăzi zilnic Yehuda ve-Shomron.

Pe 24 aprilie 1950, Camera Deputaților și Camera Notabililor a Iordaniei, în ședință comună, au hotărât unirea celor două maluri ale Iordanului într-un singur stat. Aproape nimeni nu a recunoscut-o. Jewish Virtual Library numește Marea Britanie și Pakistanul drept singurele țări care au făcut-o. O relatare a Washington Institute consemnează aceeași pereche, observând că unele prezentări israeliene au numit doar Marea Britanie. Regele Abdullah a acționat în ciuda obiecțiilor Ligii Arabe. În nouăsprezece ani de stăpânire iordaniană, acolo nu a fost înființat niciun stat arab independent.

CAMERA notează că evreilor le era interzis să locuiască sau să cumpere proprietăți în podișul deținut de Iordania. Comunitățile evreiești mai vechi din Hebron, Orașul Vechi al Ierusalimului și Gush Etzion fuseseră distruse sau expulzate în 1948. Israelul a luat zona de la Iordania în războiul din iunie 1967 și o administrează de atunci. Pe 31 iulie 1988, regele Hussein a renunțat oficial la revendicarea Iordaniei și a rupt legăturile juridice și administrative cu Cisiordania, renunțând la anexarea din 1950.

Multe guverne străine și arabii din Iudeea și Samaria numesc prezența Israelului o „ocupație”. Israelul descrie un război defensiv, un titlu disputat după o anexare pe care aproape nimeni nu a recunoscut-o, adâncime strategică și legături istorice. Puneți întrebarea evidentă: luată de la cine? Ultimul conducător a fost Iordania, a cărei anexare aproape niciun stat nu a acceptat-o și la care Iordania însăși a renunțat.

După 1967, israelienii s-au întors la Gush Etzion și Hebron și au construit noi comunități. Kfar Etzion, reconstruit în septembrie 1967 pe locul unui bloc distrus în 1948, a fost primul. Arabii din Iudeea și Samaria numesc aceste comunități așezări ilegale. Israelul contestă această interpretare. Statutul lor, ca și granițele și Ierusalimul, a fost lăsat pentru negocierile privind statutul permanent, care nu au produs un tratat.

Zonele din Acordurile de la Oslo

Acordul interimar israeliano-palestinian, semnat la Washington pe 28 septembrie 1995 și cunoscut drept Oslo II, a împărțit podișul în trei zone pentru o perioadă de tranziție de cel mult cinci ani de la acordul Gaza-Ierihon din mai 1994. În Zona A, în principal marile orașe arabe, Autoritatea Palestiniană are responsabilitatea civilă și pe cea a securității interne. În Zona B are responsabilitatea civilă, iar Israelul are responsabilitatea supremă de securitate. Zona C este Cisiordania din afara Zonelor A și B. Acolo Israelul și-a păstrat controlul civil și de securitate, cu anumite atribuții care urmau să fie transferate ulterior. Aceste transferuri nu au fost niciodată finalizate. Negocierile s-au blocat după violențele care au început în 2000.

Washington Institute și compilația CIA estimează amândouă Zona C la aproximativ 60 la sută din teritoriu, sub control civil și militar israelian. O hartă a Jewish Virtual Library a aranjamentelor interimare atribuie Zonei A aproximativ 18 la sută, Zonei B aproximativ 22 la sută și Zonei C 60 la sută. Zonele A și B, aproximativ două cincimi din teritoriu, cuprind cea mai mare parte a populației arabe urbane. Cifrele populației variază în funcție de definiții și date, mai ales dacă este inclus Ierusalimul de Est. ADL a citat aproximativ 2,7 milioane de arabi în Iudeea și Samaria și aproximativ 400.000 de evrei israelieni în așezări, fără Ierusalimul de Est. Compilația CIA din iulie 2020 indica o populație totală de aproximativ 2,9 milioane și consemna aproximativ 419.000 de coloniști israelieni în Cisiordania în 2018.

Oslo nu a șters rolul de securitate al Israelului. Forțele israeliene încă intră în Zona A, inclusiv în raiduri împotriva teroriștilor. Și țineți Gaza separat în minte. Israelul și-a retras civilii și armata din Fâșia Gaza în 2005. Hamas a preluat Gaza în 2007. Gaza este un teritoriu de coastă separat. Nu face parte din Iudeea și Samaria.

De ce contează numele

Fiecare nume este citit ca o luare de poziție. Ebraica oficială israeliană folosește Yehuda ve-Shomron. Majoritatea ministerelor de externe și a redacțiilor străine folosesc West Bank (Cisiordania). Locuitorii arabi și evrei trăiesc în orașe, sate, tabere de refugiați și comunități israeliene, iar ambele popoare au legături istorice pe care nicio etichetă nu le anulează.

Numele mai vechi nu tranșează, în sine, problema granițelor, a cetățeniei sau a drepturilor oamenilor care locuiesc acolo. Dar expune un lucru: „West Bank” nu este o variantă neutră căzută din cer. Este termenul pentru un teritoriu pe care Iordania tocmai îl ocupase. Iudeea și Samaria nu este un slogan inventat după 1967. Este numele antic și din perioada Mandatului pentru aceleași dealuri.

Folosiți oricare nume dacă trebuie, dar știți care a fost primul. Apoi treceți la fapte: cine guvernează fiecare zonă, cine locuiește unde și ce spun de fapt acordurile semnate.

Acest articol oferă context. Dovezile din războiul din Gaza se află în Naza: Povestea adevărată, unde comandanți de rang înalt ai IDF și ofițeri de informații descriu cum a fost purtat războiul împotriva organizației teroriste Hamas. Poate fi vizionat gratuit, cu subtitrare în engleză. Pentru locul unde a început acel război, citiți ce s-a întâmplat pe 7 octombrie 2023.

Vizionați filmul

Surse

  1. ADL — West Bank backgrounder adl.org
  2. ADL — The Green Line adl.org
  3. ADL — Disengagement adl.org
  4. Jewish Virtual Library — Israel-Jordan Armistice Agreement (3 Apr 1949) jewishvirtuallibrary.org
  5. Jewish Virtual Library — Jordanian annexation of the West Bank (24 Apr 1950) jewishvirtuallibrary.org
  6. Jewish Virtual Library — CIA: West Bank Facts and Figures jewishvirtuallibrary.org
  7. Jewish Virtual Library — Interim Agreement (Oslo II), 28 Sep 1995 jewishvirtuallibrary.org
  8. Jewish Virtual Library — Map of Palestinian Autonomy jewishvirtuallibrary.org
  9. Jewish Virtual Library — The History of Modern Jordan jewishvirtuallibrary.org
  10. Jewish Virtual Library — The Etzion Bloc (Gush Etzion) jewishvirtuallibrary.org
  11. Jewish Virtual Library — Judea jewishvirtuallibrary.org
  12. Washington Institute — Limiting Incursions in Area A washingtoninstitute.org
  13. Washington Institute — King Hussein’s 1988 disengagement washingtoninstitute.org
  14. Washington Institute — The ghost of annexation past (24 Apr 1950) washingtoninstitute.org
  15. CAMERA — The debate about Israeli settlements camera.org
  16. CAMERA — Judea and Samaria in common English use camera.org