7 octombrie, oră cu oră: dimineața în care Hamas a străpuns granița

06:29–07:00

Începeți cu data, pentru că Hamas a ales-o. Era Simhat Tora și era sâmbătă. În întunericul dinaintea zorilor, oamenii din localitățile din preajma Gazei dormeau, erau în tura de noapte sau încă dansau. La 06:29, potrivit anchetei IDF privind tabăra Nahal Oz, un baraj intens a lovit baza în timp ce observatoarele raportau mișcare la gard. Soldații Golani de-a lungul liniei au văzut același foc de rachete trezind granița la 6:30.

Cât de mare a fost barajul? O evidență ulterioară a IDF spunea că războiul a început cu aproximativ 2.500 de rachete. O reconstituire a masacrului compilată din anchetele israeliene estima totalul zilei la peste 4.300; o compilație parlamentară interpartinică din 2025, bazată pe date israeliene ulterioare, vorbea de aproape 5.000. Cifrele diferă. Scopul nu. Sirenele au străbătut sudul, apoi Ashkelonul, centrul țării, Tel Avivul și Ierusalimul, în timp ce civilii se adăposteau în camere securizate și în adăposturile de pe autostrăzi. Iron Dome a interceptat majoritatea proiectilelor. Nu le-a putut intercepta pe toate. Și nu putea opri oameni pe sol.

Acesta era rostul rachetelor: acoperirea. Sub zgomot, unități ale Hamas și ale Jihadului Islamic Palestinian au aruncat în aer și au dărâmat cu buldozerele bariera de la graniță. O primă reconstituire a câmpului de luptă descria primul val lovind aproximativ 29 de puncte, cu drone care loveau turnurile de observație și motociclete care treceau un gard construit tocmai pentru a opri așa ceva. Până la sfârșitul zilei, o anchetă a IDF a raportat 119 breșe pe uscat, pe calea aerului și pe mare și aproximativ 6.000 de oameni din Gaza intrați în Israel, circa 3.800 dintre ei identificați drept teroriști Hamas Nukhba. Au venit pe motociclete, în camionete, cu parapante și, într-o încercare navală mai mică lângă Zikim, cu barca. Drone au lovit echipamentele de comunicații și de observație, inclusiv generatoarele de la baza turnurilor de lângă graniță. Tabăra Diviziei Gaza de la Re’im a fost ea însăși atacată. Comandanții pregătiți pentru o singură infiltrare s-au chinuit să înțeleagă că fuseseră lovite simultan multe locuri. Nu a fost un raid. A fost un plan.

Petrecerea în aer liber Nova de lângă Re’im, la câțiva kilometri de gard, a fost una dintre primele ținte civile. Mii de tineri, israelieni și străini, dansau în așteptarea răsăritului. Când au început rachetele, au fugit spre mașini, copaci, toalete ecologice și adăposturile de beton de pe marginea șoselei 232. Teroriștii au venit în spatele barajului. O reconstituire a masacrului descrie sute de atacatori lovind locul din pădure. Raportul parlamentar a numărat ulterior peste 370 de morți acolo, mai mult decât unele bilanțuri timpurii doar pentru festival, de aproximativ 260, și aproape de comemorările care vorbesc de aproape 400. Mulți nu au murit pe ringul de dans. Aproximativ jumătate până la trei cincimi, potrivit acelui bilanț parlamentar, au fost uciși în timp ce fugeau: pe drum, în mașini ciuruite cu foc automat și RPG-uri sau în acele mici adăposturi, unde grenadele erau aruncate după ei.

La avanpostul Nahal Oz, observatorii de teren au văzut apropierea în jurul orei 06:29. O anchetă a IDF, rezumată ulterior, a constatat că în acea dimineață în bază se aflau 162 de militari, dintre care doar 81 erau pregătiți pentru luptă. După baraj, cei mai mulți soldați au urmat singura procedură care le fusese dată și au fugit în adăposturi. Aproximativ 65 de teroriști Nukhba au intrat imediat după ora 07:00. Adăpostul femeilor, cu 31 de militare, a fost copleșit; șapte observatoare au fost luate captive de acolo mai târziu în cursul dimineții. Aceeași anchetă a numărat 53 de soldați și ofițeri uciși în luptă în tabără și zece soldați răpiți. Primele bilanțuri publice dădeau uneori un număr mai mare de morți pentru bază și nu toate relatările secundare au reconciliat cele două cifre. Ce stabilește ancheta este suficient: avanpostul menit să supravegheze gardul a fost cucerit în primele ore, iar comunitățile din spatele lui au fost lăsate în mare parte singure.

07:00–09:00

Apoi, al doilea val. Reconstituirea masacrului descrie aproximativ 1.200 de teroriști Hamas în prima jumătate de oră și încă circa 2.000 de teroriști, inclusiv membri ai altor grupuri teroriste, în cele două ore de după 07:00. Alte facțiuni teroriste și, mai târziu, jefuitori au trecut prin aceleași găuri. Mohammed Deif, comandantul aripii militare a Hamas, a anunțat atacul într-un mesaj „Potopul Al-Aqsa” înregistrat dinainte, susținând o primă lovitură de peste 5.000 de rachete și cerând o ridicare mai largă. Întrebați-vă cine înregistrează un discurs de victorie înainte de primul foc. Ostaticii erau deja duși în Gaza pe măsură ce dimineața înainta.

Kfar Aza, un kibuț de aproximativ 900 de oameni aflat la mică distanță de graniță, a fost lovit de rachete și apoi, în jurul orei 06:45, de deltaplane, potrivit unei anchete a IDF rezumate în aceeași reconstituire. Aproximativ 100 de infiltrați au intrat mai întâi; a urmat un al doilea val. Echipa locală de securitate, paisprezece oameni, a luptat cu poate 150 de teroriști. Majoritatea uciderilor de locuitori s-au petrecut în acea primă oră. Același rezumat consemnează 64 de uciși și 19 luați ostatici; compilația parlamentară enumeră 62 de civili morți la Kfar Aza. Mici diferențe ca aceasta străbat statisticile zilei. Nu schimbă ce s-a întâmplat. Familii au fost împușcate în casele și camerele lor securizate. Unele dintre cele mai cumplite imagini pe care lumea le-a văzut ulterior au venit de aici.

Calvarul de la Be’eri a început cu rachete și apoi cu vehicule la porți. Ancheta IDF a împărțit dimineața în etape: deplasarea din Gaza spre kibuț între 06:30 și 06:45, apoi un asalt terestru începând de la 06:45, în care primii teroriști au intrat din două direcții. Locuitorii și echipa civilă de intervenție rapidă au luptat singuri în această etapă. De la 09:00, spune ancheta, inamicul a preluat controlul. Primii soldați ai IDF care au ajuns au fost loviți, evacuați răniți și s-au retras la poartă. Aproximativ 340 de atacatori aveau să treacă prin Be’eri. Armata a spus ulterior deschis că a eșuat în misiunea de a-i proteja pe locuitori. O armată care scrie această frază despre ea însăși nu își ascunde trecutul.

La Sderot, la câțiva kilometri de gard, valul inițial a atacat secția de poliție, nu doar străzile. O reconstituire a masacrului numără 41 de teroriști în oraș și 53 de oameni uciși acolo: 37 de civili, 11 polițiști, doi pompieri și trei soldați. O altă relatare timpurie de pe front descria teroriști Hamas care cuceriseră chiar secția, înainte ca o forță antiteroristă să oprească atacul asupra orașului. Raportul parlamentar grupează Sderot cu Ofakim și Netivot drept trei orașe atacate în vestul Negevului, care au suferit împreună 88 de morți, Sderot fiind cel mai grav lovit.

Nir Oz, un kibuț mic de aproximativ 400 de oameni, a fost invadat devreme și lăsat aproape neapărat de armată. Compilația parlamentară a constatat că a suferit cele mai multe răpiri dintre toate comunitățile: 75 de oameni luați în viață și șapte trupuri răpite. Un locuitor a spus ulterior că, din cei 350–400 de oameni aflați acolo când a început atacul, doar aproximativ 200 mai rămăseseră când s-a încheiat. Lupta a durat aproximativ opt ore. Nicio forță mare a IDF nu a ajuns la timp pentru a opri retragerea.

Nu orice confruntare s-a încheiat așa. Youssef Ziadna, un șofer beduin care adusese participanți la Nova, și-a întors autobuzul sub foc și a scos aproximativ treizeci de oameni. El le-a spus ulterior celor care l-au intervievat, așa cum consemnează reconstituirea masacrului, că s-ar fi aruncat în brațele morții dacă asta însemna să poată salva vieți. Soldați aflați în afara serviciului, polițiști și echipele de urgență ale kibuțurilor au făcut la fel, cu puștile scoase din dulapurile din dormitoare. Unele comunități au rezistat, printre ele Nir Am, potrivit unei anchete a IDF care a atribuit meritul unei companii Golani, echipei locale de intervenție și întăririlor. Multe nu au rezistat.

09:00–12:00

De la 09:00, asaltul nu mai era doar primul val de teroriști. Reconstituirea masacrului descrie un al treilea val: o mulțime de civili, instigată de comandantul militar al Hamas, care venea prin găurile deja tăiate în gard. Forțele speciale și alte întăriri au început să ajungă în unele părți ale zonei, prea puține pentru a întoarce asaltul, dar suficiente pe alocuri pentru a-l încetini. Tabăra Diviziei Gaza de la Re’im fusese deja lovită. Ore în șir, comandanții nu au avut o imagine coerentă, în timp ce coordonatorii locali de securitate strigau după una prin stație. O reconstituire FDD a acelor prime ore observa că a fost nevoie de câteva ore pentru a organiza o apărare reală la graniță și că forțele aeriene au avut dificultăți în a lovi, pentru că teroriștii erau amestecați cu civili și cu forțele israeliene.

La Nova și de-a lungul șoselei 232, uciderile au continuat în timp ce supraviețuitorii primului atac încercau să plece cu mașina spre est. Atacatorii țineau intersecțiile și trăgeau în fiecare mașină. Teroriștii Hamas au transmis în direct răpirile. Voiau ca lumea să privească. Printre cei capturați la petrecere se aflau tineri civili pe care lumea avea să-i cunoască ulterior pe nume, ca ostatici.

La Be’eri, ancheta IDF descrie kibuțul sub control inamic până târziu în cursul dimineții, răpirile fiind încheiate până la 13:30. La Kfar Aza, un al doilea val de atacatori a trecut de la ucidere la luarea de captivi; abia după ora 12:00 armata a sosit în număr semnificativ. La Nir Oz, unitățile au pierdut legătura cu comandanții. Până la prânz, cei mai mulți dintre răpitorii organizați se întorseseră deja în Gaza. Teroriștii rămași, din Hamas și din alte grupuri, încă luptau în zeci de puncte din Israel.

De după-amiază până la căderea nopții

O forță mai mare a forțelor de securitate a început să reintre în Be’eri în jurul orei 13:30, la șapte ore după prima pătrundere. Luptele din casă în casă împotriva unor oameni baricadați în locuințe de familie sunt lente. La casa lui Pesi Cohen, unde teroriștii adunaseră civili, s-a creat o situație de luare de ostatici; forțele israeliene au tras ulterior asupra zonei, inclusiv cu obuze de tanc, într-un episod examinat de ancheta IDF. Ancheta a concluzionat că comandanții epuizaseră negocierea, că focul tancului era menit să facă presiune asupra teroriștilor și că majoritatea ostaticilor dinăuntru au fost probabil uciși de teroriști. Ea a prezentat familiilor îndoliate împrejurările fiecărei morți civile. Bilanțul său pentru Be’eri: 101 civili și 31 de membri ai forțelor de securitate uciși, 32 de ostatici luați, case din tot kibuțul grav avariate. Compilația parlamentară a folosit cifra de 99 de civili morți pentru aceeași comunitate. Curățarea kibuțului a durat până a doua zi.

De după-amiază, armata a început să câștige la nivel local. Până la ora 18:00, aproximativ 700 de soldați și membri ai forțelor de securitate operau în Be’eri. Celulele izolate aveau să fie vânate până pe 8–10 octombrie. Reconstituirea masacrului notează că loviturile aeriene israeliene asupra Gazei au început în jurul orei 17:00. Rachetele din Gaza nu s-au oprit la amurg. Un purtător de cuvânt al IDF a estimat totalul rachetelor la peste 3.200 până în dimineața zilei de 8 octombrie.

Căderea nopții nu a încheiat ziua pentru oamenii încă închiși în camere securizate sau pentru părinții care își verificau un telefon tăcut. Primele cifre publice ale morților date de Israel au fost prea mari, iar Israelul le-a corectat. În noiembrie 2023, Ministerul de Externe a revizuit estimarea la aproximativ 1.200, de la o cifră publică anterioară de aproximativ 1.400, după ce unele trupuri au fost identificate drept atacatori, nu victime israeliene. Compilațiile ulterioare au continuat să se modifice cu zeci: o pagină a Jewish Virtual Library privind victimele a actualizat un total timpuriu de peste 1.400 mai întâi la 1.151 și apoi la 1.195. Compilația parlamentară din 2025, pe baza datelor israeliene ulterioare, enumeră 1.182 de uciși și peste 4.000 de răniți, 863 dintre morți fiind civili (aproximativ 73 la sută), și 251 de oameni duși în Gaza, 210 dintre ei în viață și 41 ca trupuri. Anti-Defamation League rezumă încă ziua drept peste 1.200 de uciși și 251 de ostatici. Femeile și copiii au reprezentat 27 la sută dintre cei uciși și aproximativ jumătate dintre cei luați în viață, potrivit bilanțului parlamentar. Cetățeni din zeci de țări au fost uciși sau răpiți; muncitorii agricoli thailandezi au fost cel mai mare grup de străini.

Observați ce vă spune această corectură. Israelul a publicat o cifră, a verificat-o și a redus-o public. Apoi comparați-o cu cifrele Ministerului Sănătății condus de Hamas, pe care vi se va cere să le acceptați fără întrebări, și întrebați-vă care parte se lasă auditată.

De unde pornește ceasul

Dați la o parte retorica, iar dosarul rămâne mai greu decât orice slogan. Organizația teroristă Hamas, desemnată ca atare de Statele Unite și de multe alte țări, împreună cu Jihadul Islamic și alții, a folosit un baraj de rachete pentru a acoperi un masacru transfrontalier planificat împotriva civililor din casele lor și de la un festival de muzică. Polițiștii locali, echipele kibuțurilor și o mână de soldați au luptat înainte ca statul să poată forma un front. Până la apus, comunități întregi din vestul Negevului fuseseră golite prin crimă și răpire, iar războiul care a urmat începuse deja. Fiecare acuzație ulterioară împotriva Israelului își pornește ceasul după această dimineață. Porniți-l pe al dumneavoastră de aici.

Ofițerii care au luptat în războiul care a urmat îl povestesc în fața camerei, identificați după funcție, în film. Apoi citiți ce au documentat anchetatorii despre atrocitățile Hamas din 7 octombrie și cine au fost ostaticii din 7 octombrie și ce s-a întâmplat cu ei.