# Războiul din Gaza din octombrie 2023 încoace: ce s-a întâmplat cu adevărat

Cine l-a început, ce și-a propus Israelul, cum a luptat Hamas de sub case și de ce cifrele Ministerului Sănătății condus de Hamas nu spun toată povestea.

## Pe scurt

- Masacrul comis de Hamas pe 7 octombrie a ucis aproximativ 1.195 de oameni în Israel, după ce primele bilanțuri de peste 1.400 au fost revizuite (Jewish Virtual Library).
- Liderul Hamas Yahya Sinwar a declarat că grupul avea peste 500 km de tuneluri; Israelul numește rețeaua „metroul” din Gaza (Foundation for Defense of Democracies).
- Ministerul Sănătății condus de Hamas a raportat peste 67.000 de decese în Gaza până la încetarea focului din octombrie 2025, fără să-i separe pe teroriști de civili (Anti-Defamation League).
- Israelul își investighează propriile forțe, inclusiv prin îndepărtarea unui ofițer după un foc tras din greșeală asupra unor salvatori la Rafah; Hamas nu a publicat nicio anchetă privind 7 octombrie (Jewish Virtual Library).

## Cum a început războiul

O relatare onestă a acestui război începe cu o singură dată. Pe 7 octombrie 2023, Hamas și grupurile teroriste aliate au străpuns gardul Gazei, au ucis oameni în localități israeliene și la un festival de muzică și au târât captivi înapoi în Fâșie. Primele bilanțuri israeliene indicau peste 1.400 de morți. Aceste cifre au fost revizuite în jos pe măsură ce identificările au fost finalizate. Jewish Virtual Library, compilând bilanțurile oficiale israeliene, a consemnat ulterior aproximativ 1.195 de uciși în acea zi, inclusiv 778 de civili, 282 de soldați, 57 de polițiști și 38 de membri ai echipelor locale de securitate, printre ei sugari și vârstnici. Echipele medico-legale au spus că unele rămășițe erau atât de arse sau mutilate încât identificarea a fost extrem de dificilă. Anti-Defamation League a consemnat 251 de oameni luați ostatici, inclusiv copii și civili vârstnici. Bilanțurile ostaticilor au fost revizuite pe măsură ce numele au fost confirmate.

Israelul a răspuns cu lovituri aeriene în aceeași zi și, în câteva săptămâni, cu un război terestru. Familiile arabe din Gaza nu au avut niciun cuvânt de spus în decizia Hamas de a ataca. Hamas conducea Fâșia din 2007 și le-a lăsat prinse între propriii teroriști și o campanie israeliană de distrugere a armatei sale. Citiți fiecare dispută ulterioară despre obiective, tactici și cifre ținând cont de asta: Hamas a ales războiul și Hamas a ales unde să-l poarte.

## Ce și-a propus Israelul

Liderii israelieni au spus deschis pentru ce luptă. Într-un discurs televizat din 9 octombrie 2023, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a comparat metodele Hamas cu cele ale ISIS și a spus că grupul va avea aceeași soartă: înfrângerea. El a enumerat obiective care începeau cu eliminarea teroriștilor aflați încă în libertate în Israel și continuau cu o campanie mai largă, asigurând în același timp celelalte fronturi și păstrând sprijinul internațional. Declarațiile ulterioare ale oficialilor israelieni și rezumatul războiului realizat de Anti-Defamation League au descris campania drept una menită să desființeze capacitățile militare ale Hamas și să-i aducă acasă pe ostatici. În mai 2025, când cabinetul de securitate a aprobat planul cunoscut drept Carele lui Ghedeon, Washington Institute for Near East Policy a consemnat aceleași obiective de bază: înfrângerea Hamas, instaurarea unei noi situații de securitate în Gaza și eliberarea ostaticilor rămași.

Obiectivele declarate nu sunt dovada rezultatelor. Ele trasează însă linia care contează: un război împotriva unei organizații teroriste, nu împotriva unui popor. Hamas este un grup terorist desemnat ca atare în Statele Unite, Uniunea Europeană, Regatul Unit, Australia, Canada, Japonia și alte democrații. A preluat Gaza de la Autoritatea Palestiniană în 2007 și a condus Fâșia ca pe un stat-miliție. Arabii din Gaza nu sunt Hamas. Această diferență contează pentru că Hamas s-a asigurat că luptele vor avea loc în interiorul orașelor dense în care trăiesc acei civili.

## Principalele etape ale luptelor

Primele săptămâni au fost dominate de lovituri aeriene și de artilerie. La sfârșitul lui octombrie 2023, forțele terestre israeliene au intrat în nordul Gazei. Rapoartele de situație ale Meir Amit Intelligence and Terrorism Information Center datează începutul manevrei terestre la 27 octombrie. Anti-Defamation League consemnează o pauză care a început pe 24 noiembrie 2023, în timpul căreia 105 ostatici, în majoritate femei și copii, au fost eliberați în etape.

După pauză, centrul de greutate s-a mutat spre sud. Forțele israeliene s-au concentrat asupra orașului Khan Younis, fieful sudic al Hamas și orașul asociat cu Yahya Sinwar. Luptele de acolo au continuat toată iarna și până în primăvara lui 2024, unități ale Diviziei 98 operând în oraș de la începutul lui decembrie. Familiile din Gaza care fugiseră deja din nord au fost strămutate din nou. La începutul lui mai 2024, după luni de dispute cu Washingtonul și cu alți aliați privind costul umanitar, Israelul a deschis o operațiune terestră la Rafah, la granița cu Egiptul. Rafah conta din cauza Coridorului Philadelphi, fâșia de-a lungul liniei dintre Gaza și Egipt pe care Hamas o folosise ani de zile pentru contrabanda cu arme. Pe 6 mai, Forțele de Apărare ale Israelului le-au cerut locuitorilor din estul orașului Rafah să se mute spre o zonă umanitară extinsă. În noaptea de 6 spre 7 mai, forțele israeliene au preluat partea gazană a punctului de trecere Rafah, după ce focul de mortiere din zonă ucisese patru soldați. Israelul a spus că a emis ordine de evacuare și a avansat în etape. Criticii săi au spus că niciun ordin nu putea pune în siguranță o populație prinsă în capcană.

Luptele nu s-au încheiat în 2024. O a doua încetare a focului, mai scurtă, convenită în ianuarie 2025 și aplicată pe 19 ianuarie, prevedea eliberarea a 33 de ostatici în prima etapă. Jewish Virtual Library datează prăbușirea acelei pauze la 18 martie 2025, când Israelul a lansat o lovitură surpriză după ce, a spus el, Hamas folosise acalmia pentru a se reînarma, a reconstrui tuneluri și a pregăti noi atacuri. Noua campanie a fost numită Forță și Sabie. Mai târziu în 2025, cabinetul a aprobat Carele lui Ghedeon, iar în august o nouă ofensivă, numită adesea Carele lui Ghedeon II, a vizat infrastructura Hamas din orașul Gaza. Pe 9 septembrie 2025, Israelul a lovit conducerea externă a Hamas la Doha, unde se întruneau liderii politici ai grupului. Hamas a spus că cinci membri ai delegației au fost uciși și că liderii de rang înalt au supraviețuit. La începutul lui octombrie, un cadru susținut de SUA a produs o nouă încetare a focului. Anti-Defamation League consemnează că pe 13 octombrie 2025 Hamas i-a eliberat pe ultimii 20 de ostatici în viață, odată cu începerea primei etape a acelui acord.

Niciuna dintre aceste etape nu a fost o „victorie” curată. Batalioanele Hamas au fost zdrobite și mulți dintre liderii săi au fost uciși, inclusiv Sinwar, care a fost identificat după un schimb de focuri la Rafah pe 16 octombrie 2024. Grupul a supraviețuit ca idee și ca rămășiță de gherilă, iar civilii din Gaza au plătit pentru această supraviețuire cu cartiere distruse și fugi repetate.

## Un război purtat de sub case

Hamas a dat forma acestui război sub pământ. După luptele din mai 2021, Sinwar a susținut că Hamas avea peste 500 de kilometri de tuneluri și că Israelul distrusese doar aproximativ o cincime dintre ele. Ofițerii israelieni au poreclit sistemul metroul din Gaza. Foundation for Defense of Democracies a descris puțuri și galerii folosite pentru deplasarea armelor, depozitarea proviziilor, antrenarea teroriștilor și detenția ostaticilor, cu electricitate, linii telefonice și, potrivit estimărilor IDF, un cost de construcție de aproximativ trei milioane de dolari pe tunel. În martie 2024, armata israeliană a declarat că a demolat cel mai mare tunel găsit în nordul Gazei de la 7 octombrie: peste trei kilometri lungime, aproximativ 50 de metri adâncime în punctul cel mai jos, cu cel mai apropiat puț la aproximativ 400 de metri de punctul de trecere Erez. Trei milioane de dolari pe tunel. Întrebați-vă ce s-ar fi putut construi cu acei bani deasupra pământului.

Aceeași rețea trecea pe sub viața civilă. La Spitalul Rantisi din orașul Gaza, forțele israeliene au spus că au găsit arme, puțuri de tunel și dovezi că acolo fuseseră ținuți ostatici. La Shifa, cel mai mare spital din Gaza, au raportat un puț de tunel în incintă, arme într-o unitate RMN și un vehicul plin cu arme; oficiali americani au spus separat că informațiile americane arătau că Hamas folosea spitalul ca nod de comandă. La Spitalul Indonezian din Beit Hanoun, ofițeri israelieni au spus că teroriștii rămași dintr-un batalion Hamas se ascundeau în complex și trăgeau din el. Reporterii independenți nu au putut verifica liber fiecare afirmație israeliană în timp real. Dar tiparul nu era nou și nu a fost inventat pentru acest război. Un protocol din 1977 la Convențiile de la Geneva, citat în briefingul despre tuneluri al Foundation for Defense of Democracies, prevede că unitățile medicale nu trebuie folosite pentru a proteja obiective militare.

Dreptul internațional umanitar îi cere unei forțe atacatoare să distingă între civili și combatanți și să cântărească prejudiciul civil așteptat în raport cu avantajul militar concret. Interzice, de asemenea, folosirea civililor pentru a proteja operațiuni militare. Ambele obligații au fost puse la încercare în fiecare zi în Gaza. Israelul a spus că a emis ordine de evacuare, a publicat hărți ale zonelor umanitare și a deschis coridoare. Familiile din Gaza nu aveau adesea niciun loc sigur unde să meargă. Aceasta nu este povestea unei cruzimi israeliene unice și nici a unei vinovății colective a arabilor din Gaza. Este ceea ce se întâmplă atunci când o armată teroristă își depozitează rachetele și posturile de comandă într-un oraș de două milioane de oameni, iar o armată regulată decide că nu poate lăsa acea armată pe loc.

## Cifrele morților: ce arată și ce ascund

Nicio relatare serioasă nu îi omite pe morții din Gaza. Ministerul Sănătății condus de Hamas a devenit sursa implicită a lumii. Anti-Defamation League, folosind cifrele ministerului, a raportat peste 67.000 de decese în Gaza până la încetarea focului din octombrie 2025. Jewish Virtual Library a consemnat afirmația ulterioară a ministerului de 67.183 de morți în ajunul acelei încetări a focului, crescând la 67.938 până la 15 octombrie 2025. Aceste cifre includ oameni uciși de focul israelian, oameni uciși de rachete lansate greșit, oameni care au murit în prăbușiri și, spune Israelul, mii de teroriști Hamas și ai Jihadului Islamic. Ministerul nu publică nicio separare fiabilă între teroriști și civili. Într-un război ca acesta, această omisiune nu este un detaliu tehnic. Este întregul argument. De ce ar vrea Hamas ca lumea să știe câți dintre propriii teroriști se află în acel total?

Israelul și-a publicat propriile bilanțuri ale teroriștilor uciși, pe care cercetătorii din afară nu le pot audita printre dărâmături. Morții militari israelieni sunt mai clari. Jewish Virtual Library, citând cifre ale IDF, a consemnat 410 soldați uciși în războiul terestru până la încetarea focului din 19 ianuarie 2025, o cifră care a crescut din nou după reluarea luptelor. Acești soldați includ recruți și rezerviști, mulți dintre ei de aceeași vârstă cu tinerii care umplu listele de morți bărbați neidentificați din Gaza.

Tratați fiecare cifră rotundă cu prudență. Primele bilanțuri israeliene ale zilei de 7 octombrie au fost prea mari, iar Israelul le-a corectat. Listele ministerului din Gaza au inclus trupuri neidentificate, persoane înscrise de două ori și, uneori, decese naturale, potrivit criticilor datelor; ministerul însuși a spus că unele evidențe erau incomplete pentru că spitalele fuseseră distruse. CAMERA a documentat cum agențiile de presă au prezentat uneori aceste totaluri contestate drept fapte stabilite. Abraham Wyner, profesor de statistică la Wharton School, a susținut că totalurile zilnice creșteau prea constant pentru a fi reale și că proporția civililor era probabil exagerată. Nimic din toate acestea nu șterge faptul că un număr foarte mare de civili din Gaza, inclusiv copii, au fost uciși. Și nimic din toate acestea nu dovedește afirmația, făcută în unele campanii, că Israelul și-ar fi propus să-i distrugă pe arabii din Gaza ca atare. Un număr mare de morți civili într-un război urban împotriva unui inamic care se ascunde printre civili este un tipar cunoscut și amar. Nu este, în sine, o concluzie juridică.

## Legea, anchetele și acuzația de genocid

Bătălia juridică ce a urmat este adesea prezentată ca și cum un verdict ar fi fost deja pronunțat. Nu a fost. Genocidul, ca termen juridic, necesită intenția specifică de a distruge un popor ca atare. Obiectivele declarate ale Israelului, de la discursul lui Netanyahu din octombrie 2023 până la decizia cabinetului privind Carele lui Ghedeon, au fost distrugerea armatei și a guvernării Hamas, întoarcerea ostaticilor și prevenirea unui nou 7 octombrie, nu distrugerea arabilor din Gaza ca popor. Criticii datelor ministerului subliniază că bărbații de vârstă militară sunt suprareprezentați în propriile liste de decese ale acestuia față de populația Gazei. Acest tipar se împacă greu cu o campanie împotriva unui popor ca atare.

Dreptul internațional umanitar le obligă pe ambele părți. Folosirea spitalelor și a cartierelor dense pentru a ascunde tuneluri, rachete și posturi de comandă este interzisă atunci când se face pentru a proteja operațiuni militare. O armată atacatoare trebuie totuși să distingă între civili și teroriști și să împiedice ca prejudiciul civil să fie excesiv în raport cu câștigul militar. Aceste reguli sunt greu de aplicat într-un oraș în care Hamas le amestecă intenționat pe cele două. Nu sunt opționale, iar IDF luptă sub reguli de angajare stricte construite pe ele.

Democrațiile își investighează propriile forțe, oricât de imperfect. După ce trupe israeliene au deschis din greșeală focul asupra unor ambulanțe la Rafah pe 23 martie 2025, ucigând 15 salvatori, IDF l-a demis pe comandantul adjunct al unității de recunoaștere a Brigăzii Golani și l-a sancționat pe un comandant de brigadă, invocând erori profesionale și un raport inexact. Hamas nu publică astfel de anchete: nici despre 7 octombrie, nici despre ținerea ostaticilor în clădiri civile, nici despre rachetele lansate de pe străzi dens construite. Acest contrast arată ce fel de guvernare reprezintă fiecare parte. Washingtonul a pus și el la îndoială cifrele celeilalte părți: în iunie 2024, Camera Reprezentanților a SUA a adoptat un amendament care ar interzice Departamentului de Stat să citeze cifrele victimelor provenite de la Ministerul Sănătății controlat de Hamas.

## Unde este Hamas în această poveste

Războiul care a început pe 7 octombrie 2023 este mai multe povești în același timp. Un masacru și o răpire în masă la care Israelul avea tot dreptul să răspundă. O campanie al cărei obiectiv declarat a fost distrugerea unei armate teroriste, nu a unei națiuni. Un război al tunelurilor pe care Hamas a ales să-l poarte sub case și spitale. O catastrofă civilă a cărei amploare este reală și a cărei contabilizare este contestată. Și o campanie juridică în care acuzația de genocid a fost strigată tare, fără nicio constatare că Israelul și-ar fi propus să-i distrugă pe arabii din Gaza. Dacă cineva vă oferă o caricatură simplă a acestui război, întrebați-l unde este Hamas în ea.

Vedeți relatarea ofițerilor despre război în [Naza: Povestea adevărată](https://nazadocumentary.com/ro/film). Apoi citiți [cum lovește Israelul teroriștii Hamas din Gaza](https://nazadocumentary.com/ro/blog/how-israel-targets-terrorists-in-gaza) și [acuzația de genocid](https://nazadocumentary.com/ro/blog/the-genocide-claim).